marți, 20 septembrie 2016

Fantana de lumina

Oare doar eu vad in floarea asta un mic soare, ascuns printre petalele de culoarea cerului?
 
Dincolo de orice metafora, mie miezul florii mi se pare ca lumineaza, ca emite energie. Nu?

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Cei din wordpress si cu domeniu propriu

Catorva dintre voi v-am trimis ieri un comment in care spuneam ca blogroll-ul din blogspot nu se mai actualizeaza cu blogurile voastre si din cauza asta m-am abonat la voi prin e-mail si o sa va sterg din blogroll, unde ocupati niste nemeritate locuri codase.
Ei bine, m-am razgandit, caci Daiana mi-a zis ca blogroll-ul are si rol de promovare si are dreptate. Atata doar ca ma oftic ca stati jos de tot pe pagina :(


ACTUALIZARE: ce sa vezi, surpriza! azi, 13 septembrie, cei din wordpress apar din nou in blogroll, in ordine cronologica a postarilor, amestecati cu cei din blogspot! Nu mai inteleg nimic. Bine ca n-am sters pe nimeni.

marți, 9 august 2016

Vietati estivale

video
Sus de tot, la coltul acoperisului casei vecine, m-au intampinat azi mititeii astia cu gura mare, mare, care cere de mancare nonstop. Adica astia:
 
Iar pe o rosie care incepuse sa se coaca, m-au intampinat astia:
Urat mi-e de ei si stiu ca sunt o faza a unor gandaci, cred ca a alora verzi si puturosi. Erau multi si vioi, de aia mi-au atras atentia.


vineri, 5 august 2016

Palariuta crosetata pentru bebelusi

I-am facut Theodorei o palariuta din bumbac Flavia si am reusit s-o pozez proband-o. Modelul e de pe net si desigur ca nu-l mai gasesc, caci asta a fost acum mai bine de doua luni, dar daca il identific, vi-l indic si voua, in caz ca va intereseaza si mi-l cereti. Totusi, mi-ar fi placut sa fi stiut s-o fac un pic mai mare, dar nu m-am priceput. Ii vine cam fixa, iar borul nu sta ca la palarii :(

vineri, 29 iulie 2016

De la anul

Cred ca de la anul ma las de sportul asta cu gradina. Am timp pana atunci sa ma gandesc ce sa-i fac sa n-o napadeasca prea tare buruienile, in conditiile in care nici macar gazonul nu mi-a iesit anul asta.
Nu stiu, dar ceva e stricat in curtea mea, clar. Poate sunt chiar eu cauza, cine mai stie, dar nu mai suport sa ma deprime atat de tare esecul. Muncesc cu entuziasm in fiecare primavara, iar rezultatele sunt aproape zero. Am vrut sa va arat poze cu asta, dar nu mi-au iesit deloc elocvente. Am ales doar cateva exemple. De pilda, gladiolele. Daca in primul an am avut gladiolele lasate de fostii proprietari, din al doilea am inceput sa cumpar si eu bulbi si sa pun. Succesele au fost partiale si din ce in ce mai mici. Anul acesta nu mi-au mai iesit decat frunzele de la 4 bulbi, cei din imagine. Nu cred ca vor mai face flori. Cei din anii trecuti ... nici urma de ei, desi nu i-am scos an de an in toamna, pe cei mosteniti poate chiar niciodata.
 Apoi rosiile. Am zis ca daca unii obtin rezultate faine cu cultivarea lor in ghivece, sa incerc si eu. Le-am pus pamant bun, compost, cantitate mare si dezastrul a fost total:
 In poza de mai jos nici nu se vede, dar in ghiveciul din spate am o rosie care a facut doar o singura gogonica si in rest s-a uscat. In mijloc am un fir de ardei, singurul pe care nu mi l-au mancat melcii. Abia ieri a facut primele trei flori!
Acum doi ani am pus la nimereala niste seminte de dovlecei. Au produs de nu mai aveam ce sa fac cu ei. Am pus si anul trecut, n-au produs decat prin septembrie parca vreo doua bucati. Am pus si anul asta (acelasi gen) si mi-a iesit o balarie lunga de trei metri, care a produs doua creaturi cu care nu stiu ce sa fac si nici cand sa le culeg. Voi stiti ce-s astia?
 
In rest, face flori pe toti cei trei metri, dar dupa o zi arata asa:
Ca sa nu ma mai plang, caci toate-s anapoda, caut si la voi solutii: ce sa plantez pe terenul pe care la anul ar trebui sa fie gradina, ca sa nu arate ca la o casa parasita, sa nu creasca balarii mai inalte decat mine?

miercuri, 29 iunie 2016

Cand te musca ganganiile

In articolul precedent va prezentam paienjenita mama si puii ei si spuneam ca sper sa nu ma manace de vie. Pe principiul "ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa o patesti", aflati ca la o zi dupa postare puii ei au pornit in lume si au umplut gradina de plase. Programul "prima plasa". 
Asta nu e tot, insa. Spre seara, cand m-am aventurat in gradina ca sa ud plantele, m-a muscat ceva de gamba. Nu cred ca era vreunul din pui, dar un var sau unchi de-al lor sigur era. 
Pe moment n-am simtit mare lucru. M-am scarpinat si atat. Ajunsa in casa, am vazut locul muscaturii sub forma de punct rosu. Dimineata aveam glezna dubla, umflata cu tot cu talpa. La amiaza, inapoi de la serviciu, nu mai puteam sa merg de durere. Piciorul durea pana sus. Asa a durat vreo 4 zile, durerea ramanand insa la nivelul gambei. Cand ma miscam, aveam impresia ca pielea umflata si carnea se freaca de os . Daca reuseam sa ma urnesc, durerea se mai estompa, dar startul era un chin.
Ce masuri am aplicat: m-am dat cu Fenistil gel, am pus comprese cu varza, am pus gheata. Nici un efect.
In a patra zi am aflat un remediu care peste noapte a facut un miracol, iar dimineata umflatura incepuse sa cedeze si "buba" sa se vindece: amestec in parti egale de apa, spirt si otet.
Asadar, cand va musca ceva, nu asteptati, frecati mai intai cu otet, apoi puneti comprese cu amestecul de mai sus. Trece mai repede si am aflat ca solutia asta e buna si pentru dureri, fie ele reumatice, fie de febra musculara. E bine de stiut.
PS: va scutesc de poze in postarea asta :)

luni, 20 iunie 2016

De prin gradina

Daca tot am stat acasa si de doua zile nu pot sa fac mai nici un fel de treaba, am zis sa scot aparatul foto la plimbare. Prin gradina trandafirii s-au trecut, dar au inflorit crinii:

Care fac risipa de polen
Si cand ma delectam eu asa mai bine cu ei, ochii mi-au cazut pe leustean, care era un pic mai incolo si care parea ca era gazda a ceva ciudat:
Daca va uitati cu atentie, undeva in coltul din stanga jos e ceva maroniu. Cei sensibili sa nu se uite mai departe, caci o sa bag un pic groaza in voi :)
Ei bine, acel ceva maroniu e o paianjenita mama:
Care, vazuta de aproape, e chiar draguta :))
Si daca facem crop pe poza si ne uitam cu atentie, ii putem vedea si ochii:
Ei bine, cat am fotografiat eu ciudatenia dintre frunze, ea nu s-a miscat de acolo.

Ciudatenia, adica puii de paianjen stransi intr-un ghem
Initial, dupa ce mi-am dar seama ca ciudatenia era un ghem de pui de paianjen stransi unii in altii, am vrut sa ii desfac dintre frunze si sa ii omor, dar apoi m-am gandit la biata lor mama si nu le-am mai facut nimic. Acum, daca ei ma vor invada si ma vor manca de vie, sa le fie rusine :))
Nu cred ca mi se va intampla asta, insa, pentru ca am vazut mergand pe plasa lor o ganganie care n-a patit nimic:
Si gata cu filmele de groaza. Ca sa mai calmez sufletele, o sa va arat niste flori. Anul asta a aparut din nou gura leului, pe care anul trecut o pierdusem:
O kalanchoe rosie singuratica:
Nalba, care pe an ce trece se face tot mai albicioasa:
Si un trandafir cumparat si pus in toamna, care am uitat  ce este, dar il suspectez ca si el ar fi de dulceata, caci asa miroase. A facut trei flori, taman la fix, caci celelalte se cam epuizasera si am mai apucat, cu ajutorul lor, sa mai fac o ultima trandafirata.
Si o mazare surpriza, pe care mi-a dat-o o colega, dupa ce m-am plans ca pe aia din plicuri mi-au mancat-o melcii inainte sa apuce sa iasa si care s-a dovedit a avea flori colorate:

In ultima poza e sporul-casei in stanga si o muscata in dreapta. Mi-s dragi pentru ca-s facute din seminte din plic si tin asa, inflorite incontinuu, de vreo doi ani, sau poate trei, nu mai stiu.
Sper ca nu v-am oripilat prea tare :) Oricum, activitatea pe bloguri e slaba tare si nu ma astept sa citeasca multa lume postarile astea, dar daca totusi o face cineva, m-ar bucura sa lase un semn al trecerii pe aici, fie si numai bifand casutele alea din josul paginii, ca altfel ma asurzeste ecoul :)))

vineri, 17 iunie 2016

Mame si prunci

Am o prietenă cu care îmi mai scriu "scrisori" virtuale. Nu ne știm în persoană, dar ne înțelegem de parcă am fi surori. In cel mai recent răspuns mi-a scris niște cuvinte atât de frumoase și de înțelepte, încat am simțit nevoia să vi le arăt și vouă, căci ar fi păcat să ascund așa o comoară și să nu se bucure și alte inimi de atâta frumos. Redau textul aproape integral, cu mici intervenții pentru păstrarea anonimatului:

"E drept că părinții noștri sunt responsabili pentru multe din suferințele noastre, dar vine o vreme când ne putem lua viața în mâini și ne putem, efectiv, reseta. Asta o spun din propria mea experiență, pentru că știi ce copilărie plină de traume am avut și eu. La mine s-a schimbat totul în bine când am decis să o iert pe mama pentru tot. Nu mi-a fost deloc ușor. A fost o luptă foarte mare: eu o acuzam,tot eu o apăram, azi hotăram să o iert, mâine mă trezeam că mă cert din nou cu ea în mintea mea, și tot așa. Vai, ce greu a fost! Dar ce bine mă simt acum! Iertarea e o decizie, să știi. Dacă așteptăm până simțim că vrem să iertam... așteptăm mult și bine, pentru că din fire omul e înclinat spre neiertare și, mai degrabă, spre rău decât spre bine. Faptul că am iertat nu înseamnă că aprob sau sunt de acord cu ce s-a întamplat, știi bine asta. Inseamnă că am acceptat că oricum nu mai pot schimba nimic, că am înțeles că dacă continui să o învinovățesc nu câștig nimic, dimpotrivă, mă zbat ca peștele pe uscat, că nu mă ajută cu nimic să trăiesc în trecut, dar că pot să îmi schimb prezentul. Iertarea e iubire, cred. Ceva de genul: te iubesc și te iubesc atât de mult încât dragostea mea acoperă toate greșelile tale. Si-atunci, după ce ierți, vine tiptil-tiptil pacea aia după care tânjesc sufletele noastre. Vine eliberarea și libertatea. Vine binecuvântarea.

Eu am înțeles-o în multe privințe pe mama și am încercat să fiu mai puțin dură cu ea după ce am devenit și eu mamă. E cel mai greu lucru de pe pământ și e așa de ușor să greșești! Faci lucruri greșite, convinsă fiind 100% că procedezi bine. Iți rănești copilul fluierând, fără măcar să îți treacă prin cap că vorba aia l-a rănit sau că a avut măcar vreo importanță, sau că măcar a auzit-o. Sunt foarte-foarte puțini părinți care fac rău cu bună știință copilului lor, cei mai mulți fac rău din ignoranță, din neștiință. Cei mai mulți fac rău convinși fiind că fac bine și procedează corect. Nu cred că există părinte pe lumea asta care atunci când aude reproșurile copilului să nu își dorească cu disperare să se întoarcă în timp și să schimbe totul, să procedeze cu mai multă înțelepciune, cu mai multă răbdare. Mama îmi mărturisea într-o zi că nici nu mai suporta să asculte emisiuni despre creșterea/educarea copiilor, pentru că atunci când realiza cât de mult rău ne-a făcut și cât de greșit a procedat cu noi, i se sfâșia inima și își dorea să nu se fi născut. Si eu, acum, când privesc în urmă, sunt conștientă de greșelile pe care le-am făcut, iar mai ales acum, în ultimele luni, mi-am analizat și răs-analizat comportamentul de părinte, felul în care am crescut-o, felul în care am pregatit-o pentru viață și dacă ai ști câte regrete am... Si dacă ai ști că în 99% din cazuri am greșit fără să fiu conștientă că greșesc, ba dimpotrivă...
Nimic nu e mai greu în viața asta decât să fii părinte și nimic nu doare mai tare decât să iți dai seama că ceea ce tu considerai că e spre binele copilului, a fost spre răul lui. Să vezi atunci regrete!
E greu, e greu să îți ții viața ta de individ în echilibru, viața de familie, viața copilului, să construiești un cămin, să încerci să-ți faci un viitor, să dai din coate, să te împarți în zece, să oferi și din aia și din-ai'laltă, iar la sfârșit, când lucrurile se liniștesc, copiii pleacă, se împuținează alergătura și în sfârșit ai timp să îți tragi sufletul, ai timp să observi unde ai greșit, te năpădesc reproșurile, regretele și simți că toată viața ta a fost... mai bine de' nu era. Am zărit suferința asta în ochii mamei mele într-o zi. I-am simțit si eu pentru o clipă gustul. Adevărul e că suntem cu toții în aceeași oală: părinți și copii, mame și tați, fiice și fii și din vârtejul ăsta, și din viața asta plină de suferință și de durere, plină de dezamăgiri și regrete, doar Dumnezeu ne poate pescui și reabilita și ne poate șopti cu dragoste: "n-ai fost un copil așa rău cum crezi tu că ai fost", "n-ai fost o mamă așa de rea cum crezi", "nu ești un om rău". Toți am fost răniți în vreun fel și toți am rănit măcar o dată, de-asta trebuie să ne iertam și să ne iubim.

Iubirea Domnului se manifestă în multe feluri, dar treaba diavolului e să ne facă să nu simțim asta, dar să ne simțim oropsiți, pedepsiți de Dumnezeu, neiubiți, să arunce o umbră asupra a tot ceea ce e frumos, ca să ne strice orice bucurie, să fure din stralucirea vieții. Sentimentele de multe ori sunt înșelătoare și ne sunt induse de duhuri nu tocmai bune și curate, tocmai ca să ne țină într-o stare de tristețe și nemulțumire. Dacă am avea, pentru o secundă măcar, capacitatea să vedem lucrurile așa cum sunt cu adevărat, să vedem dragostea lui Dumnezeu dar și viclenia celui rău...  Oricâte binecuvântări ar revarsa Dumnezeu asupra noastră, e posibil să nu le vedem, să nu le simțim, să nu le apreciem, pentru că diavolul are grijă să ne îndrepte atenția în altă parte, tocmai ca să ne fure bucuria. E o luptă grea.”

Nu-i așa că am o comoară de prietenă, înțeleaptă și bună?

sâmbătă, 4 iunie 2016

Sfantul Nectarie goblen

Azi am mai terminat un goblen, dupa icoana Sfantului Nectarie. Are 120/265 puncte sau milimetri si 59 culori, fir Anchor.
O sa postez mai intai originalul, apoi goblenul cusut asa cum se prezinta inainte de calcare si inramare, cu un mic detaliu al aurei, in care am introdus si fir stralucitor, care se vede cu greu insa in fotografie.

Va place? Fotografia nu e dintre cele mai bune, caci nu prea ma pricep la pozat goblen, dar o sa vi-l mai arat si dupa inramare si atunci sper sa il prind intr-o lumina mai buna.

duminică, 29 mai 2016

Pisici paralele

 Asa s-au pozitionat aseara maimitele:
 Si nu, nu vedeti dublu, chiar daca si presurile sunt la fel. Pe Missie a apucat-o spalatul:
Pozele sunt facute cu telefonul, seara, in interior, deci calitatea nu e de expozitie, dar na.

duminică, 22 mai 2016

Cate ceva de prin gradina

Nu prea mi-a mai venit sa scriu despre gradinarit, pentru ca am avut senzatia ca anul asta va fi un esec si mai mare, dupa ce mazarea n-a iesit deloc, desi am pus-o de doua ori, din seminte diferite. Mai tarziu m-am lamurit ca limacsii erau de vina, asa ca am dat incontinuu cu Optimol si am reusit sa mai salvez cateva fire de marar si cateva de morcovi. Leusteanul a fost partial afectat, dar unele flori sunt gaurite rau.
Pana sa inceapa ei sa se dezmorteasca, prin aprilie am avut si surprize placute. A inflorit Fritillaria cumparata in toamna de la pepiniera Mizil:
Pe la sfarsitul lunii m-am trezit si cu Weigeka Florida Nana Variegata inflorita. E inca pitica, pana se va face ca la ei pe site mai am de asteptat, dar faptul ca a inflorit a fost o mare surpriza, neasteptata:
Tot de la ei am mai luat si o Lonicera Henryi, dar care doar ma bucur ca n-a murit (cum au facut Lycium Barbarum - goji si Spiraea Bumalda), caci mare evolutie la ea nu am vazut:
S-au mai prins, dar nu am poze: Aronia Melanocarpa, Buddleja Dav.Border Beauty, Deutzia Hybrida Tourbillon Rouge si Vaccinium Blue Crop - afin de cultura, care insa e cam anemic). O sa mai iau de la aceasta pepiniera.
S-au mai prins, spre surprinderea mea, si bulbii de topinambur primiti de la o doamna extrem de draguta, prin intermediul lui Vasi. Iata-i pusi si la umbra, si la soare, ca sa fiu sigura ca au sanse sa iasa:
In primavara am indraznit, dupa vreo 3 ani de tinut in ghiveci, sa mut hortensia in gradina. I-a mers binisor, caci a facut flori maricele, dar acum pare ca are o cloroza, caci i se ingalbenesc frunzele. O sa ii dau la radacina cu macerat de urzici, sper sa ii ajute:
Florilor mele de la umbra vad ca le merge bine:
Iar unei ghetisoare transplantate de la o colega saptamana trecuta i-au dat flori, facandu-ma sa ma minunez cu voce tare:
Sambata am reusit sa transplantez rasadurile de rosii, ardei si cimbru in gradina, am pus si fasolea si acum nu-mi mai ramane decat sa astept si sa-mi odihnesc oasele si muschii suprasolicitati, pana la urmatorul hei-rup(oase).

duminică, 24 aprilie 2016

Jachetica tricotata

Am reusit sa termin o jacheta pentru Theodora. Firul l-am cumparat de pe net, e Bumbac 80% - poliester 20%, destul de grosut si complet inelastic, dar placut la atingere, special ca pielea fetei sa nu fie zgariata :)
Am facut-o dupa niste dimensiuni de pe net, dar tot mi se pare tare micuta. Prietenii carora le-am aratat-o spun ca n-o sa-i fie mica, dar pana n-o voi vedea eu imbracata, n-o sa imi dau seama daca ii e buna sau nu. Iat-o:

La facerea ei am folosit mai multe tehnici noi pentru mine, gasite pe Pinterest. Mai intai, am facut o montare de ochiuri denumita in engleza picot cast on:
Sigur, n-a iesit exact ca sursa, adica asa cum e prezentata montarea asta de ochiuri aici, dar asta pentru ca nici firul nu coincide. Bumbacul acesta, total inelastic, iese cam "dezlanat", nu prea se aduna intr-un picot frumos si compact, ca aici:
Screen Shot 2014-01-27 at 4.45.23 PM
Apoi, dupa ce am terminat fetele si spatele, le-am imbinat sus pe umeri asa cum se arata aici: 
 http://www.liveinternet.ru/users/mila60/post313791701// ,  dupa care am montat ochiuri pentru maneci dupa tehnica asta: http://techknitting.blogspot.ro/2015/11/pick-up-stitches-along-selvage.html?m=1 (metoda added yarn).
http://3.bp.blogspot.com/-2B_TOQ-Lo9s/VlE_vezHf_I/AAAAAAAAESI/9ntdHHf7mZ0/s1600/picking%2Bup%2Bstitches_added%2Byarn%2Bversion.jpg

La sfarsit am reluat tehnica de la maneci pentru a monta ochiurile de la guler si de la butoniere.
Am gasit si niste nasturasi foarte potriviti, dupa parerea mea si cand am cusut si ultimul nasture, am spalat jachetica, am uscat-o si am pozat-o, ieri dimineata, pe un soare incantator. 
Daca vreti sa vedeti mai multe tehnici pentru tricotat, poate reusiti sa intrati la mine pe Pinterest, pe colectia "Knitting - how to". Acolo am salvat mai multe informatii utile, care se vede ca se pot aplica si in practica.

Actualizare: am primit o poza cu modelina, se pare ca jachetica ii vine bine si o sa ii mai fie buna si mai incolo: